Ce sa fac cu Mostenirea?


Cine si-ar pune intrebarea asta? Intr-o societate in care alergam dupa bani si posesiuni materiale o mostenire asteptata sau neasteptata si-ar gasi imediat locul in viata noastra.<strong>CE SA FAC CU MOSTENIREA?</strong>

Carolin isi pune intrebarea asta in momentul cand sotul ei moare si se trezeste ca este mostenitoarea unei averi considerabile de care nu a stiut in timpul vietii acestuia.

Asa o cunoastem pe vaduva de doar 26 de ani care incearca sa-si revina dupa moarte sotului ei de 53 de ani si trebuie sa imparta mostenirea cu copii acestuia din prima casatorie, baiatul, Leo, fiind fostul ei…prieten.

In aceasta cautare de sine, in mijlocul insulei pustii in care s-a trezit Carolin, cunoaste un farmacist simpatic, o psihoterapeuta incompetenta, gaseste un caine impanat numit Nr. 243 si sta in grija surorii ei mai mari si a sotului acesteia, astepfel ea isi gaseste drumul si isi rezolva problemele.

Naratiunea imbina actiunea prezenta, vazuta prin ochii lui Carolinei cu amintirile ei despre cum l-a cunoscut pe Karl si cum a murit. Totul intr-un spirit de ironie si umor. Iar fiecare capitol are cate un citat pe care-l comenteaza ea. Ce mi-a placut mie:

“Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima”

Proverb din calendar, preluat de la indienii Hopi sau de la alta cultura fara habar de cartile de credit care te pot tenta sa petreci pana te faci praf – asa cum ti-ai face de cap in ultima zi de viata.

Sa fii intotdeauna o versiune de prima mana a propriei persoane, nu una de mana a doua a altcuiva”

Judy Garland

Profund, foarte profund. dar ca sa devii o versiune de prima mana a propriei persoane, trebuie sa stii in primul rand cine esti cu adevarat.

Cam asa, ca sa va dau exemplu, este stilul dulce amarui al autoarei. Mie imi place sarcasmul ei dar mai mult mi-a placut, atitudinea Carolinei, desi nu am IQ-ul ei si dabia ma descurc cu calculele caci nu mi a placut matematica, in altele ne asemanam, cum ar fi intrebarea continua : “de ce toti sunt idioti?” Ghinionul de a fi urmarit de idioti. Oameni care nu inteleg si mai ales nu vad lucrurile la fel ca tine.  Oameni plini de prejudecati si dotati din nastere cu “ochelari de cal”. Mai avem in comun cautarea unui loc in lume, placerea pentru studiu, daca se poate toata viata si intrebarea, noi ce meserie avem si ce vrem sa facem mai departe?

Imi place cat de firesc este descrisa relatia dintre Carolin si karl, diferenta de varsta intre ei fiind doar statistica iar naturaletea relatiei imi starneste invidia. Totul in constrast cu familia anterioara a lui Karl, fosta sotie si cei 3 copii.

Nu este usor sa fii altfel intr-o lume care te vrea “in rand”, parte din turma. Dar si asa, poti sa ti pastrezi individualitatea, luand doar ce ai nevoie din societatea putreda fara sa cazi in mizeria ei, sa mergi mai departe.

Daca vreti sa aflati ce face cu mostenirea, cum o scoate la capat cu fostul iubit/fiu vitreg si cine o ajuta sa treaca peste moartea sotului, cititi “Ce sa fac cu mostenirea?” de Kerstin Gier, pe Strada Fictiunii la editura All.

Oana, pe al carei blog am castigat cartea, (multumesc!!!) spune pentru ea a fost ca acea lectura de care avea nevoie ca sa se deconecteze de la grijile zilnice. “M-am relaxat si m-am amuzat si am inceput sa ma intreb si eu… ce as face cu o mostenire oare? “.

Voi ce ati face cu o mostenire neasteptata?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s