Jurnal?


De ce tinem jurnale? Serios acum. Am dat peste un caiet, cel mai longegiv “jurnal” sa-i zic asa din adolescenta mea tarzie. Numai prostii!!!!!!!!!!!!! Prostii!!!!!!! Am rupt paginile cu placere maxima. Da, paginile, nici macar nu am fost capabila sa tin un jurnal in adevaratul sens al cuvantului. Scrieri, note de peste ani. Dar prostii, copilarii, non sensuri, nu le vad rostul intr-o adolescenta normala, decat in doua situatii:

1. Ai probleme de comunicare si nu ai cui sa impartasesti, nu vrei, nu poti sa te deschizi. In cazul acesta varianta moderna este psihologul.

2. Iti place sa scrii, speri ca jurnalul tau sa fie precursorul unui roman de succes sau o viitoare autobiografie.

Da, am aruncat jumatate din caietel, restul reciclez, refolosesc pentru ceva mai interesant. Am lasat totusi 2 pagini ca sa pot sa extrag ceva din ele. Sunt niste cuvinte, niste rime, nu sunt prostii, la vremea respectiva le  o adevarata arta. Evident, nu erau scrise de mine. Si nu am sa spun cui apartin. Doar daca ajunge aici si le revendica. Pentru mine sunt amintiri care m-au schimbat, si-au pus amprenta in personalitatea mea, in ceea ce sunt. 3 fraze si nu ai nevoie de jurnale.

“Un rasarit de Soare are maretie privit cu ochi de inger…”

“Cuvintele trebuiesc prinse din zbor, de aripi, pentru a nu cadea in urechile surzilor…”

Despre mine zicea…”te voi iubi ca pe-o frunza ce cade toamna in fiori…cu gingasia ta de muza, cu stralucirea ta de sori…”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s