Cronica unei morti anuntate


Am primit vestea dupa amiaza. De fapt, fusesem invitata la colega noastra de ceva zile, dar am acceptat pentru ca nu mai aveam alt program. Am auzit ca vii si tu. Se putea sa lipseasca bomboana de pe coliva. Ca doar nu crezi ca ziceam de cireasa…

Adunarea in fata bucatelor mult asteptate s’a realizat. Mai ales in fata bauturilor, a fost mai de succes. Cateva jocuri de societate, apropouri subtile, perversitatea s’a declansat mai tarziu dupa scaldarea sangelui in alcool. Tu, la inceput cu privirea ta patrunzatoare, ai incercat sa impresionezi, mie mi se pare deja consumata. Dupa privire ti s’a dezlegat limba, ai vorbit mult si vai, te’ai simtit atat de integrat, asa de bine cu noi.  Prima oara chiar am fost impresionata de faptul ca tu cu noi te simti mai bine decat cu cercul tau. Dar acum imi pari, nici mai mult nici mai putin…un profitor.

Da…dupa ce am baut si eu era sa ma inec in ochii tai. De altfel, lipsiti de orice culoare interesanta, o forma de mai bine nu ar fi…dar exerciti o putere ciudata pe care trebuie sa invat sa o controlez si indepartez.

Evident eu m’am uitat, tu te’ai uitat, ca un vitel proaspat intarcat care se uita spre ugerul mamei cu jind dar dupa aia ridica trufas botul in sus si zambeste dulce “numai ma hranesc de la tine”.

Si ma uit, si ma uit degeaba. Se face tarziu, ma oftic, ma ametesc, tu esti deja beat. Colega ne invita sa ramanem peste noapte, intrevad speranta siiiiiii vine S. la mine, sa impartim caleasca pana acasa, caci stam in apropiere. Cum sa scap, sa ma eschivez, daca tu ramai, vreau si eu. Este o ocazie perfecta. Mai iau o gura, nu e bine ce fac, stiu, trebuie sa plec acasa, ah de ce am acceptat invitatia caci mi’am stricat seara, cum as fi putut sa cred,ah, daca nu te imbatai, poate iti aduceai aminte, poate mai… Dar eu nu mai vreau. Nu. Am plecat acasa. Si tu, de altfel, singur.

Da, asa ar fi fost, daca m’as fi dus. Cronica unei seri ratate.

One response to “Cronica unei morti anuntate

  1. Intortocheat, copilaresc, usor naiv, previzibil in mare parte, frumos prin multimea de sentimente, cu final neasteptat si haios de film european.
    Ma bucur un pic, n-ar trebui, ca n-ai fost.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s